Actualitate

EXCLUSIV „Aici a murit tati”. Orfan de la 11 ani, Vali ar putea primi încă o lovitură de la viață

Copiii care se nasc astăzi în România au aceeași șansă de dezvoltare ca cei din Afganistan, Ecuador sau Thailanda. 30 de mii abandonează anual școala, spun statisticile.

Conform Băncii Mondiale, în România chiar și cei care termină 12 clase învață, de fapt, doar vreo opt.

Reporter: ”Care crezi că sunt cele mai importante lucruri în viață?”
Vali: ”Sănătatea, iubirea și fericirea.”
Reporter: ”Ce înseamnă iubirea?”
Vali: ”Înseamnă că iubești pe cineva.”
Reporter: ”Tu te simți iubit.”
Vali: ”Nu.”

Mama s-a stins exact în anul în care a început şcoala. Era grav bolnavă. A rămas în grija tatălui alcoolic și s-a trezit obligat să muncească și să cerșească.

Reporter: ”De unde aveai tu bani?”
Vali: ”Pe la mănăstire, mai lua tati alocația.”
Reporter: ”La mănăstire ce făceai?”
Vali: ”Ceream, spuneam poezii. La boierii care mai veneau.”
Reporter: ”La boieri? Cât ai câștigat cel mai mult?”
Vali: ”Două milioane fără douăzeci de lei.”
Reporter: ”Și ce ai făcut cu banii?”
Vali: ”I-am dat lui tati, mi-a mai dat și mie.”
Reporter: ”De lucrat pe afară ce lucrezi?”
Vali: ”Lucram la iarbă, dădeam cu mătura, tăiam lemne.”

Mai ales iarna, nu avea un ghiozdan, nu avea cărţi, nu avea ce au alţi copii.

Faptul că nu avea masa de dimineaţă, de prânz, dar nici seara, deja era prea mult pentru un copil care să aibă grijă şi de un tată bolnav.

Reporter: ”Vali, ai găsit și trifoi cu patru foi?”
Vali: ”Da.”
Reporter: ”Și te consideri norocos?”
Vali: ”Nu, numai ghinion aduce.”

E greu să îi vorbești despre altă abordare a vieții câtă vreme, pentru el, totul a fost un calvar. Vali a rămas şi fără tată. Bărbatul i-a murit în brațe.

Vali: ”Aici a murit tati.”

n cele din urmă, sătenii au pus bani de la ei pentru înmormântarea tatălul. A doua zi, copilul s-a trezit al nimănui. Rudele cele mai apropiate n-au vrut să audă de el. A fost cât pe ce să ajungă la Protecţia Copilului.

Preot: ”Vrea să rămână aici, e născut aici, a crescut printre noi aici. Păcat, o mare durere, pentru că părinţii s-au stins de tineri.

Primar comuna Frâncești: ”E o situaţie grea pentru el, mai ales că este un copil silitor, nu are absențe la școală.

Singurul copil care dacă avea un sandwich sau un pachet de biscuiţi şi un alt coleg îi cerea, tot timpul oferea celorlalţi şi împărţea cu colegii din clasa respectivă. Este un copil cu foarte multe calităţi. Dorinţa noastră este de a rămâne în comunitate.

Preot: ”Dorim un sprijin, în primul rând să ai un acoperiş deasupra capului. Cu toate că el e atât de mic, zece ani, el e un copil cuminte, se ţine departe de tot ceea ce ar putea fi rău în sat, de anturaje.

Asistent social: ”Am făcut un demers în instanță, verişoara tatălui şi-a exprimat dorinţa împreună cu soţul să-i fie tutore.

Vali: ”Acuma ce să fac, dacă mama şi tata a murit, acolo trebuie să stau că n-am la cine.

La prima vedere, familia e bine intenţionată, pare să îl accepte pe copil. Însă lucrurile sunt nuanţate. Deducem asta din discuţiile cu Vali, care ne povesteşte că în noua gospodărie trebuie să muncească.

Îl încântă mai degrabă ideea de a merge în satul vecin, unde stă fata celei care îi este tutore. Acolo se simte mult mai bine, pentru că se poate juca alături de alţi copii. Şi… se poate spăla într-o baie adevărată.

Orfan şi pasat de la o familie la alta, pe Vali îl trădează resemnarea. Muncește în bătătură, își plânge of-ul la cimitir, dar pare împăcat cu ideea că nu este iubit. Ceea ce este tare trist și la un adult, darămite la un copil de 11 ani.

Reporter: ”Am înțeles că tu te duci la cimitir foarte des. De ce?”
Vali: ”Aprind lumânări.”

Totuși, păstrează aparențele unui băiat ascultător, recunoscător pentru puținul pe care îl primește și, la rândul lui, iubitor.

RudăEl are nevoie de un părinte şi acum ne consideră ca pe părinţii lui. L-am spălat, l-am îngrijit, i-am dat să mănânce.

Acum, doar Vali ştie cât adevăr există în vorbele femeii. Un lucru e cert: de câte ori poate, se duce la casa părintească. Visează să o pună pe picioare într-o bună zi.

Reporter: ”Ce ți-ai dori tu cel mai mult?”
Vali: ”Să am o bicicletă.”

Băiatul termină anul acesta clasa a cincea. Încă se ține de școală.

Vali: ”Fiindcă îmi place la şcoală, e cel mai bine la şcoală. Fiindcă înveţi carte. În viaţă trebuie să te faci ceva, nu să ajungi slugă.”
Reporter: ”Și tu ce vrei să te faci?”
Vali: ”Să merg cu avionul. Nu am fost niciodată, nici nu știu cum arată un avion. Am mai văzut la televizor, în filme.

Doamne, să văd totul din cer, norii. E frumos să fii pilot.

Nu abandonez școala.”

Problemele lui Vali sunt două. Prima: părinţii adoptivi nu par să aprecieze educaţia. Niciunul dintre copiii lor biologici nu a făcut prea multă carte. Plus că, viaţa la ţară înseamnă muncă din greu, iar Vali face tot ceea ce i se cere.

Îşi doreşte, la rândul lui, să rămână în satul natal, cât mai aproape de casa părintească şi de cimitir, acolo unde se odihnesc părinţii lui.

Pe de altă parte, a trecut în ciclul gimnazial, iar asta a însemnat și ieșirea din programul ”Pâine și mâine”. Unde, pe lângă hrană, avea parte de meditații și consiliere școlară.
Din nou, este dependent de familia adoptivă.

Reporter: ”Care sunt cele mai rele lucruri în viață?”
Vali: ”Când vezi că un om este singur, bătrân, e așa supărat.”
Reporter: ”De ce îți este cel mai dor?”
Vali: ”De mami și tati.”

About the author

News

Add Comment

Click here to post a comment

Lasă un răspuns

Articole recente

%d blogeri au apreciat: